Ethnological Museum

Address:
Church On the Hill Near the Wooden 909, Ieud 437170, Romania

Attraction Location

Ethnological Museum Videos

Muzeul Mănăstirii Bârsana - Museum of the Barsana Monastery (Maramures, Romania)

Enable English subtitle ! - Activați subtitrarea în românește !

În anul 2005, la numai 10 ani de la reluarea vieții monahale la Bârsana, într-una din superbele construcții ale mănăstirii, a fost înființat un muzeu care să povestească despre istoria și tradițiile maramureșene. Este clădire superbă, care prin arhitectură și ornamentații se înacadrează perfect în stilul maramuresean tradițional în care a fost construită întreaga mănăstire. Muzeul are parter și două etaje. Chiar la intrare este un stand de unde pot fi cumpărate obiecte bisericești și suveniruri, dar în restul parterului sunt expuse icoane vechi și cărți vechi bisericești adunate din zonă. La primul etaj este o frumoasă expoziție etnografică maramureșeană, iar la ultimul etaj, singurul construit numai din lemn, o expoziție cu vânzare în care se găsesc icoane pe sticlă și alte obiecte realizate de măicuțe. Spațiul central al muzeului este larg, liber, deschisă pe toată înălțimea clădirii și creează o impresie puternică. Spre curtea interioară, dar și spre exterior (satul Bârsana) sunt amenajate superbe foișoare în stil tradițional.

In 2005, only 10 years after the revival of the monastic life in Barsana, in one of the magnificent buildings of the monastery, a museum was set up to tell about the history and traditions of Maramures. It is a superb building, which through architecture and ornamentation perfectly fits in the traditional Maramures style in which the whole monastery was built. The museum has ground floor and two floors. Even at the entrance there is a stand from where church objects and souvenirs can be bought, but in the rest of the ground floor there are exposed old icons and old church books gathered in the area. On the first floor is a beautiful Maramures ethnographic exhibition, and on the top floor, the only one built only of wood, a sale exhibition where there are glass icons and other objects made by nuns. The central space of the museum is wide, emty, open to the high of the whole building and creates a strong impression. To the inner courtyard, but also to the outdoors (Barsana village), there are magnificent traditional-style balconyes.

Muzeul Etnografic Ples - Ieud

Muzeul etnografic IOAN GRAMADA Ethnographic Museum, Part. 7 (Câmpulung Moldovenesc, Romania)

Enable English subtitle ! - Activați subtitrarea în românește !
Partea a VII-a: Meșteșuguri și meserii
În acest videoclip, d-na Grămadă, soția realizatorului acestui muzeu, ne prezintă tradiții bucovinene de prelucrare a lemnului, a fierului, după care vizităm două spații expoziționale acoperite: ”Atelierul pentru meserii tradiționale” (împletituri din răchită, ceramică, mic mobilier) și ”Sala de țesut - tors - cusut” (unelte și mașini vechi pentru realizarea în casă a firelor și a țesăturilor). În final, într-o altă cameră vedem expuse o colecție de ceasuri și diverse piese care amintesc de munca feroviarilor.
Uimitoarea colecție etnografică situată în partea estică a orașului Câmpulung Moldovenesc împlinește anul acesta 40 de ani de când a fost inițiată de creatorul ei, domnul Ioan Grămadă. Cele 10.740 de exponate sunt grupate tematic în 14 săli și 13 spații de expunere acoperind cam tot ce înseamnă tradiția, istoria, meșteșugurile, spiritualitatea, arta tradițională, învățământul, cultura și viața de zi a bucovinenilor, dar nu numai a lor. Senzația este copleșitoare când exponatele prind viață în narațiunea ghizilor noștri, domnul Grămadă și soția dumnealui, ducându-ne de-a lungul istoriei din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, purtându-ne prin Bucovina, dar și pe alte meleaguri îndepărtate. Văzând exponatele și ascultând spusele lor refacem o întreagă lume, în bună parte acum dispărută, cu conexiuni dintre cele mai neașteptate. O lecție de cultură autentică, originală, redând inteligența și dragostea de frumos a bucovinenilor și a celor doi colecționari care i-au valorificat moștenirea. Pentru a înțelege mai bine, vă invit să urmăriți cu atenție subtitrarea.

Part 7: Handicraft Arts
In this video, Mrs. Gramada, the wife of the museum's creator, presents us some of the Bucovina traditions of wood processing and iron, and then we visit two covered exhibition spaces: Traditional Craft Workshop (wickers, ceramic, small furniture) and Weaving - Spinning - Sewing room (old tools and machines for making yarns and fabrics in the house). Finally, in another room, we see a collection of watches and various pieces that remind us of the work of the railways.
The amazing ethnographic collection located in the eastern part of Câmpulung Moldovenesc celebrates now 40 years since it was initiated by its creator, Mr. Ioan Grămadă. The 10,740 exhibits are thematically grouped in 14 halls and 13 exhibition spaces, covering almost everything that tradition, history, craftsmanship, spirituality, traditional art, education, culture and day-to-day life of Bucovina people, but not only their own. The sensation is overwhelming when the exhibits come to life in the narrative of our guides, Mr. Gramada and his wife, leading us through history from the oldest times to the present day, carrying us through all Bucovina but also on other distant lands. Seeing the exhibits and listening to their words, we rebuild a whole world, now largely gone, with the most unexpected connections. An authentic, original culture lesson, expressing the intelligence and the love for beauty of the Bucovinians and of the two collectors who have valorised the old cultural inheritance. For a better understanding, I invite you to watch the subtitles carefully.

Muzeul Satului Maramureșean - Maramures Village Museum (Sighetu Marmatiei, Maramures, Romania)

Enable English subtitle - Activați subtitrarea în românește !

Muzeul Satului Maramureșean a fost inaugurat în anul 1981 ca parte componentă, în aer liber, a Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației. Proiectul acestui sat-muzeu, aflat în dezvoltare, a fost realizat încă din 1972, iar până la inaugurarea din 1981 au fost demontate, restaurate și reasamblate aici peste 30 de case tradiționale, precum și alte construcții reprezentative din Maramureș, deseori împreună cu mobilierul, obiectele și accesoriile originale. Casele și anexele gospodărești sunt grupate după subzone etnografice, alături de casele românilor fiind aduse și trei case reprezentative pentru alte etnii (maghiară, ucraineană, evreiască). Toate casele satului sunt realizate în exclusivitate din lemn (civilizația lemnului) și reconstituie evoluția arhitecturală de-a lungul secolelor 17-19. Se cunosc foștii proprietari ai acestor case, mulți dintre ei fiind familii nobiliare care coboară (documentat) în istoria Maramureșului până în secolul 14.

The Maramures Village Museum was inaugurated in 1981 as outdoor part of the Maramures Museum in Sighetu Marmatiei. The project of this village-museum, in development, has been realized since 1972 and until the inauguration in 1981, more than 30 traditional houses have been dismantled, restored and reassembled, as well as other representative buildings in Maramures, often with the furniture, original items and accessories. The houses and the annexes are grouped by ethnographic sub-areas, along with the houses of the Romanians being brought also three representative houses for other ethnic groups (Hungarian, Ukrainian, Jewish). All the village houses are made exclusively of wood (the civilization of wood) and reconstruct the architectural evolution throughout the 17-19 centuries. The former owners of these houses are known, many of whom are nobility families descending (documented) in the history of Maramures until the 14th century.

Muzeul etnografic de la Miroslava, jud Iasi

Muzeul satului din Sighet - plaiuri maramureşene de basm

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai ... acolo găsim acest loc minunat care ne dezvăluie bogăţia spiritului maramureşean. Alături de Dumitru Fărcaş vă invităm să-l vizitaţi cu noi.

„Un muzeu al satului la Capu' Satului”

În general, atunci când oamenii găsesc obiecte vechi, se spune că acestea sunt bun de pus la muzeu. Desigur, culegerea de obiecte de aceeaşi natură, de aceeaşi categorie, pare să reprezinte, mai curând, raţiunea înﬁinţării unei colecţii...

Potrivit numărului mare de obiecte, documentarul nostru nu mai tratează o colecţie, ci un muzeu veritabil. „Muzeul lui Ion”, „Muzeul Ion Grămadă” pornise de la concepţia potrivit căreia majoritatea exponatelor trebuie să corespundă artei populare, tradiţiilor şi îndeletnicirilor locuitorilor din Câmpulung Moldovenesc...

Până în perioada 2001-2002, rudele, prietenii, vecinii au sprijinit ideea transformării casei într-o ființă definitorie pentru universul bucovinean; oricum, majoritatea exponatelor a fost cumpărată din bugetul familiei. Ioan Grămadă nu a ﬁxat/perceput o anumită taxă de intrare, ci lasă la aprecierea vizitatorilor contribuţia lor pentru întreţinere; donaţiile, oarecum simbolice, nu au dus la înlocuirea acoperişului casei, procurarea draniţei, procurarea substanţelor chimice, cu care se previne apariţia cariilor în cazul obiectelor confecţionate din lemn, a moliilor pentru textile, covoare, port popular etc.

Peste 6.000 de exponate (repartizate în 14 săli şi 7 expoziţii în aer liber), definesc pasiunea, nicidecum dorinţa de a obține venituri. Poate că veți dori să veniți şi să vă confruntați (mai curând, armonizați) cu obiectele expuse în Muzeul Etnografic Ioan Grămadă. Unii trăiesc și astăzi din curiozitatea de a le revedea. Pentru alții, gestul ar avea o acoperire deplină nu atât în cronologie, cât în actul de credinţă; aceștia pot încerca o emoţie profundă în faţa ideii de muzeu; sigur le va plăcea faptul că sunt lucruri multe adunate la un loc. Să nu uităm: dacă numărul vizitatorilor devine din ce în ce mai mic, se risipește sprijinul financiar necesar pentru întreţinerea şi îmbogăţirea colecţiei...

Obiectele sătești vechi, expuse în muzee școlare

Până la finalul acestui an școlar, Complexul Muzeal Neamț, susținut de Direcția Județeană pentru Cultură, va pune în practică un proiect prin care să salveze ce a mai rămas, în stare bună, din patrimoniul național cultural mobil. Este vorba despre obiectele valoroase de la sate, piese care pot fi expuse în cadrul unor muzee amenajate în școli.

În cazul în care aceste obiecte nu vor putea fi expuse în cadrul unui muzeu școlar, ele vor fi custodiate de Complexul Muzeal Neamț până la identificarea unui spațiu adecvat.

Direcția Județeană pentru Cultură, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean și Complexul Muzeal Neamț, intenționează să implementeze mai multe proiecte prin care să atragă tinerii, cum ar fi unele legate de arta olăritului, de arheologia experimentală sau de arta restaurării.

Cea mai veche casă -1668- The Oldest House (Rimetea-Torockó, Transylvania, Romania)

Enable English subtitle ! - Activați subtitrarea în românește !
Satul muzeu Rimetea (Torockó) situat la poalele Pietrei Secuiului (Székelykő) din Munții Trascăului este moștenitorul unei lumi unice, acum dispărute, rezultată în secolele 14-19 prin metisajul populației locale secuiești cu o populație germană (austriacă) adusă aici pentru exploatarea și prelucrarea fierului. Conservarea patrimoniului cultural și istoric inedit din Rimetea (Torockó) s-a făcut prin Fundația ”Transilvania Trust” din Cluj-Napoca cu sprijinul autorităților ungare. Pe Strada Nouă (care duce la cimitir !), la numărul 260, Fundația a cumpărat și renovat o foarte veche casă, degradată, care era în pragul demolării. Anul 1668 încizat pe tocul unei ferestre o atestă drept ”cea mai veche casă rurală databilă din Bazinul Carpatin”. Lucrările de renovare a structurii de rezistență s-au desfășurat în anul 2002, iar cele de interior în 2008-2010. Nu a fost înlocuit decât lemnul degradat iremediabil, astfel că s-a păstrat aspectul diform, înclinat, al casei de dinainte de renovare. Casa are două camere, o bucătărie în care a fost reconstruit un uimitor cuptor cu urechi și o cameră de locuit în care a fost reconstruit un șemineu. Casa nu era deschisă publicului, dar cumva o puteți vedea și în interior prin bunăvoința familiei care administrează pensiunea Nosztalgia. Subtitrarea vă oferă numeroase alte informații.

The museum village of Rimetea (Torockó), located at the foot of Piatra Secuiului (Szekler Rock, Székelykő) in the Trascau Mountains, is the heir to a unique, now disappeared world, resulting in the 14th-19th centuries through the metisage of the local Szekler population with a German (Austrian) population brought here for exploitation and processing iron. The preservation of the cultural and historical heritage of Rimetea (Torockó) was made through the Transilvania Trust Foundation in Cluj-Napoca with the support of the Hungarian authorities. On the New Street (leading to the cemetery!) at 260 number, the Foundation bought and renovated a very old, degraded house that was on the verge of demolition. The year 1668, engraved on a window, testifies to it as the oldest datable country house in the Carpathian Basin. The reconstruction works of the resistance structure were carried out in 2002 and the interior ones in 2008-2010. Only degraded wood has been replaced, so that the deformed, leaning appearance of the house before renovation was preserved. The house has two rooms, a kitchen where an amazing oven with ears was rebuilt, and a living room where a fireplace was rebuilt. The house was not open to the public, but somehow you can also see it inside with the kindness of the family administering Nosztalgia Guest House. Subtitle gives you a lot of other information.

Biserica de lemn din BREB - The Wooden Church (Maramures, Romania)

Enable English subtitle - Activați subtitrarea în românește !
Situată în ambianța unuia dintre cele mai autentice sate maramureșene, biserica de lemn din satul Breb este un monument istoric de mare importanță a cărui valoare este dată de vechimea mare a bisericii, aceasta fiind ridicată în anul 1622. Construcția însă a preluat de la o altă biserică o turlă și mai veche, datând din 1531, fiind astfel biserica de lemn cu cea mai veche turlă dn țară. De asemenea, biserica are o o valoroasă pictură interioară datând din 1626, precum și o importantă colecție de icoane din secolele XVII-XIX. Biserica a fost extinsă în anul 1864 prin reconstruirea altarului și realizarea absidelor laterale. Prin tradiție, biserica a servit cultului greco-catolic, exemplificând prin faptul că în anul 1930 satul avea 1690 locuitori, din care 1526 erau greco-catolici, 159 evrei și doar 3 ortodocși. După 1948 când cultul greco-catolic a fost scos în afara legii, majoritea sătenilor a revenit la ortodoxism. În 1990, după căderea comunismului și recunoașterea oficială a cultului greoc-catolic, biserica a fost disputată de cele două cumunități, fiind câștigată în proces de către ortocșii majoritari. Probabil datorită faptului că ortodocșii au construit în sat o altă biserică, din zid, frumoasă și încăpătoare, a dus la neglijarea vechii biserici din lemn, aceasta fiind salvată prin lucrări de restaurare terminate în primăvara anului 2018. Aceste lucrări au fost susținute financiar în bună parte de Coroana Britanică, adică de către Prințul Charles care deja achiziționase două case vechi în sat. În prezent biserica arată bine, iar noul acoperiș acoperă și protejează vechiul acoperiș arhaic. Lângă biserică se află casa parohială construită în 1903 pe locul alteia și mai vechi (din 1801) și care a fost locuită până în 1907, fiind singura sau printre puținele case parohiale aflate în situ. De o mare importanță și deosebit de interesant este cimitirul din spatele bisericii, cimitir care încă nu a fost atins de lucrări din beton și marmură. În cadrul cimitirului se recunosc mai multe categorii de monumente funerare din care se remarcă unele de influență catolică (de exemplu cruci din metal turnat, având statuia lui Isus și cu text în ungurește), dar mai ales așa zisele (foarte vechi, dar și actuale) cruci ”celtice” în care crucea este încadrată de un cerc.
Situated in the ambiance of one of the most authentic Maramures villages, the wooden church in the village of Breb is a historical monument of great importance whose value is given by its old age, the church being built in 1622. However, the construction used an older tower from another church dating back to 1531, being the wooden church with the oldest tower in the country. The church also has a valuable interior painting dating back to 1626, as well as an important collection of icons from the 17th-19th centuries. The church was extended in 1864 by the reconstruction of the altar and the realization of the lateral apses. Traditionally, the church served the Greek-Catholic cult, exemplified by the fact that in 1930 the village had 1690 inhabitants, of which 1526 were Greek Catholics, 159 Jews, and only 3 Orthodox. After 1948, when the Greek-Catholic cult was outlawed, the majority of villagers returned to Orthodoxy. n 1990, after the fall of communism and the official recognition of the Greco-Catholic cult, the church was disputed by the two groups, being won by the majority Orthodox. Probably due to the fact that the Orthodox built another church in the village, beautiful and spacious, it led to the neglect of the old wooden church, which was saved by restoration works completed in the spring of 2018. These works were financially supported in good part of the British Crown, that is, by Prince Charles who had already purchased two old houses in the village. Now the church looks good, and the new roof covers and protects the old archaic roof. Next to the church is the parish house built in 1903 on the site of another and older (from 1801), which was inhabited until 1907, being the only or the few parish houses in situ. Of great importance and especially interesting is the cemetery behind the church, a cemetery that has not yet been touched by concrete and marble works. Within the cemetery there are several categories of funerary monuments, some of which are characterized by Catholic influence (for example some molding iron crosses, having the statue of Jesus and the text in Hungarian), but especially the so-called (very old, but also current ) Celtic crosses in which the cross is framed by a circle.

Ethnological Museum

Attraction Location